Cum ați descrie o relație dinamică între parteneri și în familie?
Cea mai importantă bază pentru o relație sănătoasă, dinamică, este sentimentul că există o conexiune emoțională sigură. Aceste teren stabil hrănește acceptarea reciprocă, înțelegerea și munca în echipă. Întărește legătura noastră cu ceilalți și ne crește simpatia prin încurajarea compasiunii și reducerea agresivității. Astfel, partenerii și membrii familiei au experiența unei încrederi mai mari, precum și a unei bunăstări fizice și emoționale superioare.
Această legătură emoțională sigură între parteneri creează un „port” în care fiecare partener poate căuta refugiu și confort după luptele vieții – un refugiu sigur al acceptării și iubirii. În același timp, ea devine un punct de lansare din care partenerii abordează lumea exterioară și își afirmă obiectivele personale. Împlinirea necesității noastre pentru conexiune și grijă este elementul fundamental al fiecărei relații semnificative, plină de înțeles. Cu cât ne simțim mai conectați la partener, cu atât mai unici și independenți putem fi.
Mai mult decât atât, sentimentul de securitate pe care partenerii îl experimentează într-o relație sănătoasă este asociat cu un autocontrol emoțional crescut: partenerii exprimă mai puțină reactivitate și spirit de apărare și se sprijină mai mult reciproc.
În esență, cuplurile care se află într-o relație sigură și dinamică pot răspunde și răspund la trei întrebări de bază:
- Accesibilitate: Mă vei ajuta când am nevoie de tine?
- Receptivitate: Îmi vei accepta și percepe nevoile emoționale?
- Implicare: Vei fi prezent și implicat emoțional?
Care este cauza conflictului în relațiile din ziua de azi? Cum pot fi rezolvate conflictele? Ne puteți da un exemplu?
Societatea modernă este devastată de un tsunami de singurătate, anxietate și depresie. Una dintre principalele surse de conflict în relațiile din ziua de azi este accentul extrem care se pune pe „independență” – să fii cineva, ea sau el, care poate face totul de unul singur – „totul la pachet”. Această extremă implică deseori un sentiment de rușine în ce privește nevoia pentru celălalt, o senzație de slăbiciune care duce la distanțare și izolare. Totuși, după cum menționează Susan Johnson, fondatorul Terapiei Centrate pe Emoții (EFT), în cea mai recentă carte a ei, The Meaning of Love, „această minunată izolare este pentru planete, nu pentru oameni”.
Descoperirile recente în neuroștiință au concluzionat că creierul uman este programat să caute conectarea cu ceilalți – iubirea este o îndatorire de relaționare, o tactică de supraviețuire prescrisă și înțeleaptă. Instinctul uman primar nu este nici sexul, nici agresivitatea – așa cum credeau teoriile din trecut – ci nevoia de conectare emoțională.
În trecut, dar și în zilele noastre, această nevoie a fost definită ca dependență emoțională și a fost privită de psihologi și terapeuți ca patologie. În ziua de azi știm că „dependența funcțională” este cea mai adâncă sursă de putere. Să realizezi „tot ce poți și dorești să fii” este posibil cu adevărat numai când ești puternic și sigur, alături de cineva care e important pentru tine.
Cum se poate corecta/vindeca și dezvolta relația de iubire adultă?
Schimbarea și vindecarea unei relații de iubire adulte încep cu acceptarea unei perspective noi și revoluționare despre relații: faptul că iubirea adultă este, în esența ei, o legătură exact ca cea dintre o mamă și un copil.
Cu alte cuvinte, toate studiile recente privind relațiile de iubire adultă spun aceeași poveste: că o iubire maiestuoasă implică dorința puternică de intimitate și nevoia unui refugiu sigur, care să reducă anxietatea și frica de abandonare și singurătate, mai ales într-o lume plină de provocări, cum e cea contemporană.
Cele mai recente concluzii în domeniul științelor sociale și naturale ne dau răspunsul la perspectiva negativă asupra legăturii de tip dependență, care era populară în anii în care am crescut. Aceste constatări oferă o perspectivă revoluționară asupra iubirii erotice, care este încurajatoare și practică, atât pentru cupluri cât și pentru terapeuți – după cum se dovedește că oamenii, prin chiar natura lor, sunt programați genetic să funcționeze cu compasiune mai degrabă decât cu egoism, și că predispoziția noastră interioară este cea de a ne simți conectați cu și pentru alții.
Mai mult decât atât, pentru ca un cuplu să aibă succes în vindecarea, întărirea și dezvoltarea unei relații mai împlinite, partenerii trebuie să înțeleagă „matematica” ciudată din spatele unei relații de iubire adultă – responsabilitatea pentru relații nu este în niciun caz împărtășită pe principiul 50-50%. În cuplu, fiecare din parteneri are responsabilitatea sa 100% pentru relație. Deci, fiecare partener trebuie să fie sincer și totodată îndeajuns de curajos pentru a-și asuma responsabilitatea totală pentru acțiuni, inclusiv consecințele pe care acțiunile sale le au asupra celuilalt partener. În continuare, ambii parteneri trebuie să conștientizeze cercul vicios pe care l-au creat împreună – ciclul interacțiunii negative – care le cauzează reacții emoționale neplăcute și îi ține la distanță.
Fiecare partener trebuie să-și recunoască propriile emoții raportate la ciclul negativ al relației, la frica, durerea, mâhnirea și dorința de a se conecta pentru a-și exprima aceste sentimente – inclusiv cel de singurătate – partenerului/partenerei; iar prin această împărtășire sinceră a sentimentelor, deoarece partenerii își asumă un risc arătându-și vulnerabilitatea, un cuplu poate face pași înainte pentru a-și transforma legătura.
Nici unul dintre noi nu este confortabil cu vulnerabilitatea sa – am învățat să prețuim sentimentul și imaginea puterii. Nu este simplu să exprimăm emoțiile „primare”, mai adânci, ca teama, respingerea, supărarea și singurătatea. Prin viața de familie și socializare, am învățat că aceste emoții denotă slăbiciune și nu trebuie dezvăluite. Ceea ce exprimăm de obicei sunt emoțiile „secundare” – mai reactive – mânia și frustrarea. În acest fel, ori devenim critici și solicitanți față de cealaltă persoană, ori ne izolăm și pretindem că nu ne pasă. Totuși, în realitate, e vorba de exprimarea acestor emoții vulnerabile, mai primare, care ne apropie de partener și creează încredere și siguranță, în timp ce exprimarea mâniei și a emoțiilor secundare ne îndepărtează mai mult, iar relația noastră devine competitivă și/sau dezinteresată.
Care sunt, în opinia Dvs., cele mai obișnuite probleme în terapia de cuplu? Cum pot fi rezolvate aceste probleme?
Cea mai obișnuită problemă în terapia de cuplu este cea când partenerii se ceartă constant, prinși într-un conflict progresiv și nu înțeleg mesajele prin care încearcă să comunice unul cu celălalt. Ca urmare, fiecare dintre parteneri se simte neapreciat și respins. În aceste momente de conflict, unul dintre parteneri devine de obicei critic și are pretenții – cel numit în EFT „urmăritor” – în timp ce celălalt se închide în sine și devine retras – cel numit „urmărit”. În continuare, apare un ciclu repetitiv de interacțiuni negative, în care, cu cât unul din parteneri critică și protestează mai mult, cu atât celălalt se retrage și se detașează mai mult, iar cu cât mai mult unul se retrage, cu atât mai mult devine celălalt mai analitic și protestează. Acesta este un model foarte des întâlnit printre cuplurile în care partenerilor chiar le pasă unul de celălalt.
Partenerii care intră în acest tipar nu sunt bolnavi sau imaturi. Ei sunt prinși într-un cerc vicios, în care amândoi devin copleșiți de sentimente intense pe care nu le pot controla pentru a le exprima celuilalt, într-un fel care arată nevoia fundamentală de conectare, acceptare și convingere.
Ce rol joacă sentimentele în relațiile de iubire adultă? Cum pot fi sentimentele problema și soluția în același timp?
Sentimentele pot deveni o problemă dacă partenerii le exprimă într-un mod nepotrivit și prea viguros, deoarece asta amenință relația și determină fiecare partener să se simtă respins. Pe de altă parte, când emoțiile sunt exprimate într-un mod care ne demonstrează dorul pentru partener și vulnerabilitatea, ele dizolvă suferința din relație.
Sentimentele sunt esența iubirii – ele sunt muzica pentru dansul legăturii emoționale dintre parteneri. Facem față sentimentelor noastre prin realizarea unor legături într-un mod pe care l-am învățat când eram copii. Maniera în care ne angajăm emoțional, precum și tipul de legătură, determină modul în care ne conectăm cu partenerul nostru și în care ne exprimăm sexualitatea. Deci și sentimentele, modul în care le gestionăm și le exprimăm ne influențează sexualitatea.
Cercetări științifice recente atestă faptul că în procesul iubirii există o interacțiune continuă între emoție, creier și corp. Sexualitatea implică și este dictată atât de sentimente, cât și de nevoi de afecțiune atât de mari încât, așa cum spunem în EFT, „sexul sincronizat, care te împlinește, începe în afara dormitorului” – ceea ce înseamnă că începe cu legătura emoțională sigură a partenerilor, care le va permite să se simtă îndeajuns de confortabil și intimi pentru a experimenta sexualitatea în toate etapele relației lor.
Cum îi influențează relația nefericită a unui cuplu pe copii și dezvoltarea acestora?
Conflictul și ostilitatea exprimate între părinți îi influențează pe copii și dezvoltarea acestora. Când nu există legătură emoțională stabilă în relația de iubire adultă și partenerii sunt triști și singuri, un copil își poate canaliza toată energia pentru a-l liniști și sprijini pe unul din părinți, însă neglijându-și propria dezvoltare. În terapia de familie, această situație este descrisă ca dinamica „copil-super părinte”, unde copilul, un martor al emoțiilor negative ale părinților, care nu bănuiește nimic, devine „părintele părintelui”.
În plus, cearta sau distanțarea dintre parteneri poate cauza copiilor diverse frici, dintre care unele pot fi exprimate în mod specific (frica de anumite animale, frica de alți oameni etc.), sau mai general (anxietate, udarea patului, tulburări de mâncare etc.).
Există cazuri fără speranță? Ne puteți da un exemplu?
Cele mai provocatoare situații, cele mai dificile – și uneori cele mai imposibil de rezolvat – sunt cazurile care implică abuzul fizic prelungit și abuzul continuu de substanțe și aventurile care progresează în afara cuplului.
Într-o relație este necesar un fundament de siguranță, astfel încât partenerii să se poată deschide și să-și exprime sentimentele. Această siguranță nu poate exista la parteneri când există un abuz fizic continuu sau când unul din ei simte că celălalt își caută confortul într-o substanță chimică sau în altă aventură. În orice caz, dacă aceste comportamente au încetat și ambii parteneri sunt deciși să lupte pentru relația lor, atunci ei pot fi ajutați să folosească această experiență pentru a-și „vindeca” rănile și a crea împreună o relație care îi împlinește mai mult.
Cât de des cer oamenii ajutor pentru a-și intensifica relația de iubire adultă? Bazându-vă pe experiență, credeți că oamenii vorbesc sincer despre problemele pe care le întâmpină în relațiile lor? Credeți că spun adevărul?
În lumea de azi, un număr foarte mare de cupluri cer ajutor pentru a-și întări relația. Cuplul modern este unitatea de bază a societății, în timp ce în trecut erau familia extinsă și comunitatea. Cuplul modern din societatea actuală are de îndeplinit multe sarcini diverse și solicitante și are nevoie de sprijin și grijă.
EFT este unul din cele mai folosite modele de terapie de cuplu la nivel internațional, având un mare succes. Experiența mea în terapia de cuplu, în Grecia și în special cu EFT, mi-a arătat că atunci când un terapeut își dezvoltă abilitățile necesare pentru a crea un sentiment de siguranță în cabinetul de terapie, atunci partenerii – femei și bărbați – vorbesc cu mare sinceritate și își exprimă sentimentele. Această siguranță le oferă speranța de care au nevoie pentru a schimba, împreună, dinamica negativă, cercul vicios al relației lor și pentru a-și redescoperi iubirea împărtășită, simțul de a se accepta reciproc și de a avea grijă de celălalt.
Kyriaki Polychroni este psiholog, psihoterapeut și trainer la Institutul Atenian Anthropos; terapeut, supervizor și trainer de Terapie Centrată pe Emoții (EFT), certificat de International Centre for Excellence in Emotionally Focused Therapy (ICEEFT), Canada; președinte în trecut al European Family Therapy Association – EFTA; co-editor al European Journal “Human Systems: the Journal of Therapy, Consultation and Training”.
Interviu publicat cu acordul Kyriaki Polychroni.
Traducere: Iosif Szenasi.