O perioadă lungă de timp, psihoterapia s-a axat numai pe tratarea pacientului, fără a lua în considerare familia din care acesta provine. În anii 1950 au apărut unele curente care au început să implice familia în cauzalitatea unor aspecte psihopatologice şi au început să îi acorde un loc important în terapie. Dezvoltarea Terapiei Sistemice Familiale este legată de cercetările asupra schizofreniei, mai precis asupra comunicării în familiile schizofrenilor, cercetări coordonate la Institutul de la Palo Alto de către Gregory Bateson. În 1956, acesta elaborează o teorie privind cauzalitatea schizofreniei, numită teoria „dublei legături”.
„Dubla legătură” reprezintă o tulburare de comunicare, care apare între două persoane aflate în relaţii complementare, presupune două mesaje contradictorii, emise de persoana aflată în poziţie superioară, iar persoana aflată în poziţie inferioară este incapabilă să surmonteze paradoxul. Prin urmare, schizofrenia apare ca o posibilă soluţie la această problemă.
Sursă
Zamoșteanu, A.O. (2008). Abordări psihoterapeutice. Elemente introductive. Editura Eurobit. Timișoara